Vegetarianism

La această pagină sau secţiune se lucrează în prezent, vă rugăm nu modificaţi pentru moment. Aşteptaţi timp de cel puţin 24 ore din momentul în care aţi citit acest mesaj.

O varietate de alimente vegetariane

Vegetarianismul este practica unei diete ce exclude toate produsele animale, printre care mezelurile, peştele, stridiile, crustaceele şi alte produse obţinute prin măcel. Motivul alegerii acestei diete poate fi legat de moralitate, religie, cultură, etică, estetică, mediul înconjurător, societate, economie, politică, gust sau sănătate. Sunt mai multe variante de dietă, unele exclud ouăle şi/sau alte produse obţinute de la animale, precum lactatele şi mierea. Vegetarianismul strict elimină toate produsele animale din dietă. Un termen ar fi regim pe bază de plante. Dietele vegetariane pregătite corespunzător satisfac valorile nutriţionale pentru toate stagiile vieţii, iar studiile pe scară largă arată că vegetarianismul descreşte considerabil riscul de cancer, de atac de cord, şi de alte boli.

[modifică] Varietăţi de vegetarianism

[modifică] Alte practici dietetice asociate frecvent cu vegetarianismul

• Fructarianismul este dieta constituită numai din fructe, nuci, seminţe şi alte produse de la plante, care pot fi recoltate fără a răni planta.
• Vegetarianismul Su a originat din Hinduism, exculde toate produsele animale, precum şi legumele rău-mirositoare: ceapa, usturoiul, prazul sau şalot.
• Dieta macrobiotică este un regim din cereale şi fasole. Nu toate macrobioticele sunt vegetariane, unele conţin peşte.
• Vegetarianismul strict/crud este o dietă din fructe, nuci, seminţe şi legume proaspete, nepreparate.
• Regimul vegetarian strict: pe când vegetarienii stricţi nu folosesc deloc produse animale, cei care urmează acest regim îşi limitează vegetarianismul la perioada de timp în care ţin cură de slăbire.

[modifică] Diete semi-vegetariene

Aceste diete sunt pe baza celei vegetariene, dar permit consumarea produselor non-vegetariene. Următorii termeni sunt neologisme derivate de la „vegetarianism”:

• Semi-vegetarianism: O dietă ce exclude anumite cărnuri, în particular carnea roşie, dar permite consumarea altor feluri în proporţii limitate.

• Pescetarianism: Exclude toate cărnurile, exceptând peştele, stridiile şi crustaceele.
• Pollotarianism: Elimină tot în afară de mezeluri şi carne de pasăre.

• Flexitarianism: Dietă în special din alimente vegetariene, care permit excepţii ocazionale.

[modifică] Etimologie

Prima Societate Vegetariană fondată în 1847 susţine că a creat cuvântul din latinescul „vegetus” însemnând „plin de viaţă” (aşa cum aceşti primi vegetarieni spuneau că dieta îi fac să se simtă). Totuşi Dicţionarul Englez Oxford şi alte dicţionare standard afirmă că este un derivat de la substantivul „vegetal” cu sufixul „-arian”. Dicţionarul Oxford arată, de asemenea, dovezi cum că termenul a apărut dinaintea societăţii:

• 1839 - „If I had had to be my own cook, I should inevitably become a vegetarian.” (rom. Dacă ar fi să fiu propriul meu bucătar, aş deveni inevitabil vegetarian) — F.A. Kemble
• 1842 - „To tell a healthy vegetarian that his diet is very uncongenial with the wants of his nature.” (rom. Să spui unui vegetarian sănătos că dieta sa nu este de acelaşi fel cu nevoile naturii sale.) — Healthian

Dar mai susţine că folosirea termenului se datorează fondării societăţii la Ramsgate în 1847.

[modifică] Istorie

Primele registre ale vegetarianismului ca şi concept şi practică printre un număr considerabil de oameni e din India antică şi antica civilizaţie greacă în Sudul Italiei şi în Grecia în secolul al VI-lea î.e.n.. În ambele cazuri dieta a fost corelată cu ideea non-violenţei faţă de animale, şi a fost promovată de grupuri religioase şi filozofi. Urmând creştinarea Imperiului Roman în antihitate, vegetarianismul a dispărut practic din Europa. Câţiva călugări din Europa medievală au interzis consumarea cărnii din motive ascetice, dar niciuna din ele nu excludeau peştele. Vegetarianismul a reapărut în Europa în timpul epocii Renaşterii. A devenit o practică populară prin secolele XIX şi XX. În 1847 prima Societate Vegetariană a fost fondată în Anglia; Germania, Olanda şi alte ţări au urmat exemplul. Uniunea Vegetariană Internaţională, o uniune a societăţilor naţionale, a fost fondată în 1908. În Vest, popularitatea vegetarianismului a crescut prin secolul XX ca rezultatul interesului faţă de nutriţie, etică, şi mai recent, economie şi ecologie. Azi, vegetarienii indieni, în special lacto-vegetarienii sunt estimaţi a fi 70% din vegetarienii din toată lumea. Ei constituie 20-42% din populaţia Indiei. În S.U.A. sondajele arată doar 1-2,8% din adulţi care nu mănâncă carne.

[modifică] Beneficii de sănătate şi îngrijorări

Vegetarianismul este considerat a fi o dietă sănătoasă şi viabilă. „Asociaţia Dietetică Americană şi Dieticienii Canadei” a găsit un regim vegetarian planificat corespunzător pentru a satisface nevoile nutriţionale pentru toate stagiile vieţii, iar studiile pe scală largă arată că vegetarianismul descreşte semnificativ riscul de cancer, atac de cord, sau alte boli fatale. Nutrienţii, proteinele şi amino acizii necesari pentru susţinerea corpului se pot găsi în legumele frunzoase, cereale, nuci sau lapte de soia. Aceste diete ajută la menţinerea greutăţii corpului sub control şi reduce astfel riscul de boală la inimă sau osteoporoză. Carnea roşie, în particular, s-a descoperit a fi direct asociată cu creşterea dramatică a riscului de cancer la plămân, esofag, ficat şi colon. Alte studii arată că nu există diferenţe semnificative în mortalitatea vegetarienilor şi non-vegetarienilor cauzată de boală cerebrovasculară , cancer de stomac, cancer colo-rectal, cancer la sân sau la prostată. Asociaţia Dietetică Americană şi Dieticienii Canadei au afirmat că un regim vegetarian contribuie cu numerose beneficii nutriţionale, incluzând nivele scăzute de grăsime saturată, colesterol, nivele mai mari de carbohidratţi, fibre, magneziu, potasiu, şi antioxidanţi precum vitamina C şi E. Vegetarienii tind să aibă indexul corp-masă mai mic, nivel mai mic de colesterol, tensiunea scăzută, şi şanse mai mici de boală de inimă, hipertensiune, diabet tip 2, boală renală, osteoporoză, demenţii precum Boala Alzheimer şi alte dereglări.

[modifică] Nutriţie

Piaţă de fructe din Barcelona

Dietele vegetariene vestice sunt, în mod tipic, crescute în carotenoide, dar relativ scăzute în acizi graşi şi vitamina B₁₂. Vegetarienii stricţi pot avea insuficienţă de vitamina B şi calciu dacă nu mănâncă destule alimente precum verdeţuri, plante frunzose sau tofu. Nivele crescute de fibră, acid folic, vitamina C şi E, şi magneziu, precum şi consumţia scăzută de grăsimi saturate sunt toate beneficii ale dietei vegetariene.

[modifică] Proteine

Consumarea de proteine la dietele vegetariene este doar cu puţin mai scăzută decât în cea care include carnea, dar poate îndeplini cerinţele zilnice pentru orice persoană, chiar şi atleţi. Studiile făcute de Universitatea Harvard precum şi alte studii făcute în Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelandă şi câteva ţări europene au arătat că dietele vegetariene contribuie cu mai mult decât necesarul de proteine atâta timp cât o varietate de plante sunt valabile şi consumate. Proteinele sunt compuse din amino acizi, iar îngrijorarea frecventă pentru proteinele din surse vegetale este consumarea inadecvată de „amino acizii esenţiali”, ce nu pot fi sintetizaţi de corpul uman. Pe când produsele lactate şi ouăle asigură surse complete pentru lacto-ovo vegetarieni, singurele surse vegetale cu cantităţi semnificative din toate cele opt tipuri de amino acizi esenţiali sunt soia, seminţele de cânepă, amarant, hrişcă. Nu este necesar, totuşi, a obţine proteine din aceste surse - amino acizii necesari pot fi de asemenea obţinuţi prin mâncarea de o varietate de plante complementare, care în combinaţie, asigură toţi amino acizii esenţiali (ex. orez şi fasole, humus, pita etc.). O consumare variată de asemena surse poate fi adecvată.

[modifică] Fier

Dietele vegetariene conţin în mod tipic nivel de fier similar cu cele non-vegetariene, dar acestea au biovalabilitate scăzută faţă de fierul din surse de carne. Mâncărurile vegetariene bogate în fier includ fasolele negre, acaju, linte, ovăz, stafide, păstăi, boabe de soia, câteva cereale, seminţe de floarea-soarelui, sos de tomate, pâine de grâu etc.. Dietele vegetariene stricte sunt, de obicei, mai bogate în fier deoarece produsele lactate sunt scăzute în nivelul de fier. Deficienţa de fier este mai comună la femeile şi copii vegetarieni decât la consumatorii de carne, dar anemia cauzată de această deficienţă este rară.

[modifică] Calciu

Nivelul de calciu consumat de vegetarieni este identic cu cel al non-vegetarienilor. Totuşi, procesul de mineralizare a oaselor se ataşează de vegetarienii stricţi care nu consumă destule verdeţuri frunzoase, ce sunt abundente în calciu. Acest proces nu a fost găsit în lacto/ovo/lacto-ovo vegetarieni.

[modifică] Vitamina B₁₂

Plantele nu sunt în general surse eficiente de vitamina B₁₂, dar vegetarienii o pot obţine prn produse lactate, ouă, fructe uscate sau suplimente alimentare. Din moment ce corpul uman conservă B₁₂ şi o refoloseşte fără să distrugă substanţa, evidenţe clinice asupra deficienţei de B₁₂ nu sunt comune. Corpul poate păstra cantităţi de vitamină până la 30 de ani fără să fie necesară aprovizionarea. Recomandarea de a lua suplimente a fost pusă sub semnul întrebării de către studii ce arată că B₁₂ exogen intervine în absorbţia corespunzătoare a acestei vitamine în forma sa naturală. Numărul de studii asupra B₁₂ a crescut în ultimii ani, iar cerecetătorii de la Universitatea Hiroshima au creat metode de a creşte plante bogate în această vitamină.

[modifică] Vitamina D

Nivelurile de vitamina D nu apar mai scăzute la vegetarieni (deşi studiile au arătat că mulţi din populaţia generală sunt deficienţi). Produse care includ laptele, laptele de soia şi grâne de cereale pot fi fortificate pentru a asigura o sursă bună de vitamina D, iar ciupercile asigură 2700 unităţi internaţionale per porţie (adică aproximativ 85 grame sau 1/2 de cană) de vitamina D₂, dacă sunt expuse la 5 minute de lumină UV după ce au fost recoltate. Pentru cei care nu primesc expunere solară şi/sau mâncare adecvată, suplimente de vitamina D sunt necesare.

[modifică] Acizi graşi

Dieta vegetariană nu include peştele — o sursă majoră de acizi graşi Omega 3, deşi există unele surse pe bază de plante, precum soia, nuci, seminţe de dovleac, dar mai ales seminţe de cânepă şi in. Mâncărurui din plante aprovizionează cu acid alpha-linoleic, dar nu şi acizii graşi n-3 EPA şi DHA, care pot fi găsiţi în cantităţi mici în ouă sau produse lactate. Vegetarienii, mai ales cei stricţi, au niveluir mai scăzute de EPA şi DHA decât consumatorii de carne. Pe când consecinţele acestei deficienţe nu sunt cunoscute, este improbabil ca suplimentele cu acid alpha-linoleic să mărească semnificativ nivelurile. Suplimentele conţin extracte de alge de mare. Algele întregi nu sunt bune, deoarece nivelul lor ridicat de iod limiteză cantitatea în care pot fi consumate în siguranţă. Totuşi, unele alge precum spirulina sunt bune surse de acid gamma-linoleic, acid alpha-linoleic, acid linoleic şi alţi acizi.

[modifică] Longevitate

Alimente vegetariene

Un metastudiu din 1999 a comparat şase studii majore din ţările vestice. S-a găsit faptul că rata mortalităţii este cea mai scăzută la mâncătorii de peşte (0,82) urmaţi de lacto/ovo/lacto-ovo vegetarieni (0,84) şi cei care mănâncă carne ocazional (0,84), iar apoi de cei ce consumă carne regulat şi vegetarienii stricţi (1,0). Când studiul şi-a făcut cea mai bună estimare a ratei mortalităţii pentru vegetarieni, considerând factorii necesari, aceasta s-a dovedit a fi 0,94. În „Mortalitatea vegetarienilor britanici” s-a concluzionat că vegetarienii britanici au rata mortalităţii mai scăzută faţă de populaţia generală, dar poate fi comparată cu cea a unor non-vegetarieni, astfel sugerându-se că beneficiile se datorează stilului de viaţă non-dietetic, fără fumat. Cercetătorii au descoperit că stiluri de viaţă diferite pot influenţa durata vieţii cu până la 10 ani. Printre aceste stiluri, s-a estimat că vegetarianismul conferă de la 1-1/2 la 2 ani de viaţă. Cinci din cinci sondaje au concluzionat că adulţii care urmează o dietă săracă în carne, bogată în plante îşi descresc semnificativ riscurile mortalităţii, relativ cu alte diete. Statistic vorbind, în Europa, durata vieţii este mai mare în sudul Franţei, unde se urmează o dietă mediterană săracă în carne cu multe plante, decât în nordul Franţei, unde o dietă bogată în carne este comună. Un studiu al Institului de Medicină Preventivă şi Clinică a urmărit viaţa a 19 subiecţi vegetarieni (lacto-ovo) şi 19 omnivori recrutaţi din aceeasşi regiune. S-a constatat că lacto-ovo vegetarienii au un nivel semnificativ mai mare de plasmă carboximetilisină şi endoproduşi avansaţi glicemici decât omnivorii. Aceste nivele mari joacă un rol important în rolul advers procesului de îmbătrânire, sclerozei arteriale, diabetului, şi cădereii renale cronice. Consumul fructozei este mai mare la vegetarieni.

[modifică] Siguranţa dată de alimente

[modifică] Uz medical

În medicina vestică, pacienţii sunt sfătuiţi câteodată să adere la dieta vegetariană. Unele specializări alternative, precum Ayurveda şi Siddha, prescriu dieta aceasta ca o procedură normală.

[modifică] Fiziologie

Părerea generală în lumea ştiinţifică este că la fiziologia omului cea mai indicată este dieta omnivoră. Grupul „Vegetarian Resourse Group”, printre alţii, a concluzionat că oamenii sunt în mod natural omnivori, dată fiind abilitatea de a digera atât carne cât şi plante, cu tendinţa metabolică de a se adapta, ceea ce le dă nevoi nutriţionale satisfăcute de nutriente animale şi vegetale. Alte argumente sunt cele care precizează că anatomia omului este mai asemănătoare cu a erbivorelor, cu tracte intestinale lungi şi dinţi neascuţiţi, spre deosebire de omnivore şi carnivore. Dinţii umani, cu tot cu caninii relativ tociţi, sunt mai asemănători cu cei găsiţi la animalele cu diete erbivore. Experţii în nutriţie cred că primii oameni neevoluaţi au ajuns să mănânce carne ca rezultat al schimbării drastice a climatului, care a avut loc acum 3-4 milioane de ani în urmă, când păduri şi jungle s-au uscat şi au devenit zone de savană, ceea ce a deschis oportunităţi de vânătoare.

[modifică] Motive pentru urmarea dietei vegetariene

[modifică] Etică

Diferite motive etice au fost sugerate pentru alegerea vegetarianismului. A fost argumentat, spre expemplu, că producţia, măcelărirea şi consumarea cărnii unui animal nu este etic. Argumentele includ crederea în drepturile animalelor, dezgustul faţă de pricinuirea durerii unei vietăţi capabilă de a simţi, sau crederea în faptul că uciderea nenecesară a altor animale este o moştenire greşită. De asemenea, s-a argumentat că deşi producţia şi consumarea cărnii poate fi acceptabilă ca şi concept, modul prin care animalele sunt tratate în industria comercială nu este etică. Cartea „Animal Liberation” (rom. Eliberarea animalelor) scrisă de Peter Singer a influenţat foarte mult mişcarea drepturilor animalelor şi în special vegetarianismul etic. În ţările dezvoltate, vegetarianismul etic a devenit popular mai ales după ce s-a aflat de fermele din fabrici, un sistem unde animalele sunt ţinute în mare parte din viaţa lor înăuntru, în condiţii ce restricţionează mobilitatea. Porcii, găinile ce depun ouă, puii pentru carne şi mieii sunt animalele cele mai des ţinute sub aceste condiţii. Mulţi cred că acest tratament de care suferă animalele pentru producţia cărnii sau produselor animale îi obligă să nu mai folosească niciodată aceste produse.

Argumente non-drepturi la animale există în multe filozofii vegetariene. Avansarea încălzirii globale este un factor cheie pentru vegetarienii preocupaţi de mediul înconjurător. Conform unui studiu făcut de Universitatea din Chicago, schimbarea dietei cu carne într-una vegetariană reduce emisiile de carbon cu de 1,4 ori mai mult decât cantitatea redusă de la schimbarea unui Toyota Camry cu o maşină hibrid. Asta din cauză că o cantitate mare de metan este în aerul emis de la măcelărirea animalului, metanul fiind un gaz cu efect de seră cu 32% mai potent decât dioxidul de carbon. Expedierea cerealelor şi a bovinelor joacă un rol esenţial în problemă, dat fiind faptul că e nevoie de 8 kg de cereale pentru a obţine 1 kg de carne. Mulţi vegetarieni cred că mâncând atât de sus pe lanţul trofic are rol prea important la foametea globală pentru a justifica consumarea cărnii.

[modifică] Religie

Hinduismul şi jainismul învaţă stilul vegetarian ca şi comportament moral, în timp ce creştinismul şi islamul nu o fac. Buddhismul nu interzice carnea în general, dar buddhismul Mahayana încurajează vegetarianismul ca fiind benefic pentru dezvoltarea compasiunii.

[modifică] Hinduism

Majoritatea căilor hinduse conţin vegetarianismul ca ideal. Sunt trei motive pentru acest lucru: principiul non-violenţei (ahisma) aplicate animalelor, intenţia de a oferi numai mâncare pură (vegetariană) unei zeităţi şi apoi de a primi-o înapoi şi convingerea cum că mâncarea non-vegetariană este dăunătoare pentru minte şi pentru dezvoltare spirituală. Non-violenţa este o îngrijorare comună pentru toate tradiţiile vegetariene în hinduism; celelalte două aspecte sunt relevante pentru cei ce urmează căi spirituale speciale. Totuşi, obiceiurile hinduşilor variază în funcţie de comunitatea lor şi de tradiţiile regionale. Vegetarienii hinduşi evită de obicei ouăle, dar consumă lapte şi produse lactate, deci sunt lacto-vegetarieni. Mulţi locuitori ai Indiei de la coastă consumă peşte. Majoritatea hinduşilor mănâncă carne.

[modifică] Jainism

Adepţii jainismului sunt, cel mai comun, lacto-vegetarieni. Niciun produs obţinut de la un animal mort nu este permis. Jainişt consideră vegetarianismul ca dieta ideală în mod similar cu hinduşii, cu accentul pe principiul non-violenţei. Aceasta este condiţia indispensabilă pentru progresul spiritual. Unii indivizi foarte dedicaţi sunt fructariani. Mierea este interzisă, deoarece colectarea acesteia este văzută ca violenţă împotriva albinelor. Unii jainişti nu consumă părţi ale plantelor care cresc în pământ, ca rădăcina, deoarece mici animale pot fi omorâte când plantele sunt smulse.

[modifică] Buddhism

În Buddhidmul din Theravada Buddha însuşi mânca carne şi nu le-o interzicea adepţilor lui. Theravazii făceau distincţia clară între perceperea directă a vieţii şi mâncatul cărnii, ce a fost deja omorâtă. Astfel, ei considerau că fiind măcelar sau vânător nu este etic, şi nu o promovau prin cumpărarea cărnii, dar călugării nu puteau să o refuze dacă li se oferea. Dar pentru oamenii de rând, nu exista interzicere. Majoritatea buddhiştilor din Asia consumă carne. În Buddhismul Mahayana, sunt câteva texte sanscrite unde Buddha îşi sfătuieşte adepţii să evite produsele din carne. Buddhismul Mahayana încurajează călugării să fie strict vegetarieni şi este recomandat pentru oamenii de rând, dar nu se impune.

[modifică] Sikhism

Adepţii Sikhismului sunt divizaţi în opinia lor în legătură cu statusul religiei lor faţă de consumarea cărnii. Deşi mulţi sikhi consumă carne, majoritatea sikhilor iniţiaţi se abţin de la mâncarea cărnii sau ouălelor. Guru Nanak a spus că orice consumare de mâncare implică o drenare a resursleor Pământului şi astfel a vieţii. Al zecelea guru, Guru Gobind Singh, a interzis sikhiştilor să mănânce halal sau Kutha (orice fel the carne măcelărită ritualic) deoarece credinţa Sikh spune că sacrificarea unui animal în numele lui Dumnezeu este doar ritualic (şi trebuie evitat).

[modifică] Iudaism

Un număr de studenţi evrei văd vegetarianismul ca un ideal moral, nu din cauza grijii faţă de animale dar datorită faptului că măcelăritul animalelor cauzează individului ce execută asemenea acte dezvoltarea unor trăsături de caracter negative. Astfel, grija lor are legătură cu efectele dăunătoare asupra omului, nu a bunăstării animalului. Rabinul Joseph Albo afirmă că renunţarea la consumarea cărnii pentru binele animalului nu este numai eronat moral, dar şi respingător.

[modifică] Creştinism

[modifică] Islam

Islamul permite consumarea cărnii dacă aceasta e „halal” (termen arăbesc pentru permis), totuşi optarea pentru vegetarianism este valabilă. Aceasta este o decizie personală, suportată de o filozofie religioasă generală ce impune bunătatea faţă de animale. Vegetarianismul a fost practicat de câţiva musulmani cu influenţă, printre care teologul indian şi poet Râbi‘ah al-‘Adawîyah of Basrah, care a murit în anul 801 şi de maestrul Bawa Muhaiyaddeen din Sri Lanka. Musulmanii au de asemenea libertatea alegerii în cazuri medicale, sau dacă pur şi simplu, nu le place carnea. Dar alegerea de a mânca vegetarian poate fi controversată. Conform lui Hâfiz Nazr Ahmad, deşi numărul de vegetarieni musulmani creşte, aderenţii individuali tind să o ţină un secret. În ianuarie 1996, Uniunea Vegetariană Internaţională a fondat Societatea Vegetariană Musulmană. Au menţionat din Coran: „Nu este un animal pe pământ, nici pasăre ce zboară pe propriile aripi — dar ei sunt o comunitate ca tine” (Coranul, 6:38)

[modifică] Neopăgânism

Mulţi care practică o credinţă care cade sub definiţia Neopăgână sunt de asemenea vegetarieni. De când neopăgânismul accentuează sanctitatea Pământului şi Naturii, o dietă vegetariană este adoptată din grijile faţă de mediul înconjurător şi/sau bunăstarea animalelor.

[modifică] Cultural

[modifică] Mediul înconjurator

[modifică] Psihologic

[modifică] Economic

Un vegetarian economic este un individ care practică dieta vegetariană din punctul de vedere filozofic ce cuprinde fapte precum sănătatea publică şi foamentea mondială, convingerea că mâncarea cărnii este nejustficat economic, fiind parte doar dintr-o strategie de trăire simplă sau doar din necesitate. Conform Institutului WorldWatch reduceri masive în consmarea cărnii în naţiunile industriale va uşura povara instituţiilor de sănătate în timp ce va îmbunătăţi sănătatea publică. Printre vegetarienii economici se numără şi persoanele din lumea a treia, care urmează o dietă vegetariană doar din cauza preţului crescut al cărnii.

[modifică] Condiţii de muncă

[modifică] Demografică

Un studiu observaţional din Jurnalul Britanic de Medicină, deşi făcut între subiecţi cu un IQ mediu şi cu diferenţe mici între ei, a aflat că IQ-ul crescut în copilărie este asociat cu vegetarianismul mai târziu în viaţă. Conform acestui studiu „Un IQ mai mare la vârsta de 10 ani a fost asociat cu probabilitatea mare de a fi vegetarian la 30 de ani [...] IQ-ul a rămas prevăzător semnificativ statistic de a fi vegetarian ca adult după ajustarea pentru clasa socială (atât în copilărie cât şi la maturitate), calificări academice sau vocaţionale şi sex.” Dar asemenea corelaţii pot fi explicate de legătura între IQ-ul ridicat şi tendinţa spre non-conformism, precum şi conştientizarea mai mare faţă de sănătate.

[modifică] Număr pe sex

Un studiu din 1992 condus de organizaţia cercetărilor Yankelovich susţine: „din cele 12,4 milioane de persoane care se numesc vegetarieni, 68% sunt de gen feminin şi doar 32% masculin.” Unele studii arată că la femeile vegetariene este mai probabil să aibă copii de gen feminin. Un sondaj de 6,000 de femei gravide în 1998 au descoperit că, în timp ce în Mare Britanie media este de 106 băieţi născuţi la fiecare 100 fete, pentru mamele vegetariene raportul este de doar 85 băieţi la 100 fete. Dar această cercetare a fost mai târziu anulată. Sunt speculaţii că dietele bogate în soia, datorită conţinutului de isoflavon, poate avea efect efeminizant pentru oameni din cauza fitoestrogenului. Cei care au propus această teorie susţin că dietele bogate în isoflavon devansează pubertatea la fete şi amână pubertatea la băieţi.

[modifică] Informaţii specifice pe ţară

Etichetele folosite în India pentru diferenţierea produselor vegetariene de cele non-vegetariene

Vegetarianismul este văzut în diferite moduri prin lume. În unele zone există chiar suport legal şi cultural, dar în altele dieta este prost înţeleasă şi dezaprobată. În multe ţări etichetarea mâncării se practică pentru a face mai uşor pentru vegetarieni să identifice alimentele compatibile cu dieta lor. În India, nu numai că se etichetează, dar multe restaurante sunt comerciate ca fiind fie „Vegetariene” sau „Non-vegetariene”. Oamenii vegetarieni din India sunt de obicei lacto-vegetarieni, şi astfel majoritatea restaurantelor vegetariene vând produse lactate, dar nu şi ouă. Prin comparaţie, restaurantele vegetariene din Occident vând şi ouă.